Învăţarea şi tulburările specifice de învăţare

learning Vorbim mult de lecţiile pe care trebuie să le învăţăm la şcoală şi în viaţă. Vorbim mult de sistemul de învăţământ. Suntem nemulţumiţi de ceea ce face acest sistem din copiii noştri. Am întâlnit prima dată în liceu, la cursul de psihologie, o defiţie complicată a învăţării. Deşi cuvântul „învăţare” este utilizat frecvent, multă lume nu înţelege în ce constă.

Ce este învăţarea?
Învăţarea este un proces complex, care se petrece la nivelul creierului.
Creierul primeşte, procesează, stochează şi răspunde la informaţie.
Tulburările specifice de învăţare sunt dizabilităţi = tulburări neurologice care afecteză procesul de învăţare.
Prezenţa acestor dizabilităţi duce de cele mai multe ori la rezultate şcolare slabe afectând stima de sine şi de multe ori împiedicând atingerea vocaţiei.

Prezenţa acestora NU este un indicator de inteligenţă scăzută sau de lene.

Sub denumirea de tulburari specifice de învăţare se reunesc mai multe dizabilităţi. Dincolo de denumirile neurologice, sau de rezultatele şcolare, prezenţa tulburărilor specifice de învăţare are consecinţe asupra întregii vieţi.

1. Dislexia este o afectare în principal a cititului. Aproximativ 25% dintre copiii de vârstă şcolară prezintă dificultăţi de lectură. Doar 5% dintre copii prezintă forme medii sau severe. Este foarte important în viata de zi cu zi, ca fiecare persoană să poată citi şi să înţeleagă ce a citit. Să poată utiliza informaţia citită într-o conversaţie. Orice persoană are nevoie să citescă şi să înţelegă indicaţiile din prospectul unui medicament, ingredientele dintr-o reţetă de prăjitură, sau instrucţiunile de utilizare ale unui aparat electric etc.

2. Discalculia: afectarea calculului matematic. Aproximativ 7% dintre copii au această dizabilitate. Capacitatea de a face calcule mentale ne serveşte întreaga viaţă: câţi bani mai avem în cont, cât valorează coşul de cumpărături, dacă această valoare corespunde cu banii din portmoneu, cât trebuie să primim rest după ce am achitat o sumă.

3. Disgrafia: afectarea scrisului. Este foarte important ca un copil să fie capabil să se exprime în scris. În viaţa de zi cu zi, toate documentele oficiale, drepturile noastre, le obtinem formulând cereri în scris. Scriem scrisori de motivaţie pentru angajare. Comunicam mult în scris: sms-uri, e-mailuri. Cand omul ştie despre el că nu e capabil să scrie corect se creează o frică de a fi considerat incult şi analfabet din cauza unei dizabilităţi în a scrie. Acestă frică poate determina copilul să-şi scadă foarte mult aşteptările de la propria persoană şi să caute activităţi care îl fac să se simtă în largul lui, dar care sunt cu mult sub nivelul lui de inteligenţă.

4. Dispraxia: implică gesturile, coordonarea motorie fină. Această tulburare afectează între 5-7% dintre copiii între 5 şi 11 ani. Gesturile care devin automate: îmbracarea, închiderea unui fermuar, legarea şireturilor, aceşti copii le realizează cu dificultate. Un alt gest complex care necesită automatizare este scrisul: pentru aceşti copii scrisul este mereu un efort din cauza dificultăţilor de coordonare motorie.

5. Afectarea funcţiei executive implică dificultăţi în planificare, organizare, stategie şi utilizarea timpului. Funcţia executivă este un set de procese mentale care ajută la conectarea unor experienţe din trecut, cu acţiuni din prezent. Tulburările acestei funcţii devin evidente cu ocazia primelor examene.

6. Deficitul de atenţie cu hiperactivitate. Este cel mai cunoscut diagnostic din categoria tulburărilor de învăţare. De multe ori profesorii „identifică” la şcoală copiii „dificili” şi îi etichetează ADHD. Acest diagnostic este însă rezervat medicului specialist, care ia în calcul toate aspectele vieţii copilului, nu doar comportamentul de la şcoală. Tot medicul decide nevoia şi modul de intervenţie terapeutică.

Deoarece aceste tulburări apar în afara unei leziuni aparente la nivelul creierului, de multe ori sunt puse pe seama unei imaturităţi a copilului, a unei tulburări afective sau a lipsei stimulării. Acestea sunt datorate însă unui creier care funcţionează diferit.

De multe ori copii cu tulburări specifice de învăţare au un talent sau o facilitate deosebită de a progresa într-un alt domeniu.

În Franţa există în fiecare oraş mare o asociaţie pentru problemele specifice de învăţare care grupează specialişti: medici neurologi pediatrii, psihologi, logopezi, ergoterapeuti, părinţii şi copii.
Rolul acestor asociaţii este de a creşte şansele acestor copii să trecă cu bine prin şcoală, pentru ca mai apoi să reuşească în viaţă.

Aştept întrebările voastre în comentarii la articol, sau prin e-mail.

Valentina
valentina@parintifericiti.com

Sursa foto

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Învăţarea şi tulburările specifice de învăţare&8221;

Comentariul tău:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s