Incredibila poveste de dragoste

love and physically handicappedO poveste adevarată a unei tinere de 25 de ani. O poveste care pare banală. Tânăra, să-i spunem Ana, începe să schimbe mesaje pe internet cu un băiat, să-i zicem Daniel. După o perioadă de schimb de idei acestia au hotarât să se vadă. S-au plăcut din prima clipă. Se întâlneau de mai multe ori pe săptămână. Au devenit din ce în ce mai apropiaţi. Îşi spuneau că se iubesc.

În realitate povestea de iubire dintre Ana şi Daniel nu e defel banală. Ana trăieşte cu o boală numită tetrapareză spastică, iar Daniel are o altă boală neurologică care îi afectează mersul: Charcot Marie-Tooth.

Ana mi-a relatat povestea ei de iubire şi m-am bucurat pentru ea. Consider ca aşa e normal să se întâmple. În ciuda bolii şi prejudecăţilor, ei, la fel ca toţi ceilalţi oameni au dreptul să iubească şi să fie fericiţi.

Aceste idei despre iubire si fericire nu sunt împărtăşite şi de mama Anei, să-i zicem tanti Sofica.

Tanti Sofica, când a aflat de stadiul relaţiei dintre Ana şi Daniel, citind mesajele din telefonul Anei…a turbat efectiv. A aruncat cu ameninţări de tot felul, a izolat-o pe Ana refuzându-i accesul la internet şi la telefon…o bună perioadă. Până când băiatul s-a potolit.

Povestea aceasta nu e o mare tragedie. Eroii noştri nu sunt primii pe care părinţii nu i-au lăsat să se mai vadă. Nu au acţionat ca Romeo şi Julieta, ci au rămas prieteni.

Ana e o fată tânără, cu un suflet mare, cu o minte deschisă şi cu siguranţă vor mai apărea şi alţi flăcăi în viaţa ei.

Din această poveste aş vrea să analizez personajul: Tanti Sofica.

Ai zice că e o victimă…dacă asculţi varianta ei. Săraca mama de copil cu handicap. Cât a suferit ea din clipa în care acest copil s-a născut. Cât a mai umblat ea pe la doctori, la recuperare. Cât a încercat ea să facă rost de bani pentru tratamente. A fost şi la televiziune. Dar copilul…copilul (Ana) tot aşa e: abia poate să-şi mişte o mână (stânga) cu care scrie, şi cu care poate mănânca piure. Pentru supă si alte alimente are nevoie de ajutor. Ca să se ridice dimineaţa din pat are nevoie de ajutor. Ca să meargă la toaletă are nevoie de ajutor, ca să se spele şi să se îmbrace are nevoie de ajutor.

Ea, tanti Sofica, cu suflet de mamă e acolo lângă Ana 24 din 24 de ore să-i ofere tot ce are nevoie!!!

Pe Ana nu o ve-ţi vedea prea des pe stradă, în autobuz, sau la mall. Uneori mama ei binevoieşte să o scoată din casă…uneori.

Ana nu are prieteni, decât virtuali. Cine ar vrea să stea de vorbă cu ea…şi de ce? îi repetă tanti Sofica.

Cine ar putea să o iubească pe Ana (mai mult decât buna ei mamă). Băieţii vor doar să îşi bată joc de ea…cum a făcut şi Daniel, că ea a fost o proastă… Asta aude în fiecare zi Ana.

Din păcate există această categorie de persoane pentru care un copil cu handicap e „norocul” de a avea o „slujbă” asigurată fără să mergi la serviciu, în această perioadă în care sunt atâţia fără loc de muncă. Lunar vin nişte bani de la Stat. Rolul acestor bani e să asigure un „însoţitor” pentru persoana cu nevoi speciale 24 din 24 de ore.

Cel mai bun însoţitor pentru un copil cu nevoi speciale e unul dintre părinţi (de cele mai multe ori mama).

Apoi copilul cu nevoi speciale e ca un câine pe care părinţii îl păzesc să nu se împerecheze, că n-au chef de complicaţii.

Imaginaţi-va că într-o zi o fată ca Ana ar întîlni un băiat cu care ar vrea să trăiască…departe de mama ei. Sau dacă Ana ar pleca într-un centru pentru persoane cu dizabilităţi.

Tanti Sofica şi-ar pierde statutul de însoţitor, cu tot cu beneficiile financiare şi cu statutul de victimă: „săraca femeie cu fata aia nenorocită”. Ce s-ar face tanti Sofica dacă oamenilor nu le-ar mai fi milă de ea?

Ignorând existenţa şi drepturile persoanelor cu nevoi speciale nu îi facem să dispară. Aceşti tineri nu au nevoie de mila noastră sau de gestul nostru caritabil trezit acum în prag de sărbătoare.

Aceşti tineri au nevoie să fie consideraţi oameni.

Valentina

valentina@parintifericiti.com

Am scris pentru tine două materiale care îţi pot fi utile: Ghidul pentru un somn bun.pdf şi Somnul pentru proaspeţii părinţi.pdf Vei primi aceste materiale GRATUIT, prin mail, dacă dai click AICI şi urmezi instrucţiunile.

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Incredibila poveste de dragoste&8221;

  1. Da, asa este, acesti oameni au nevoie de respect si de drepturi. Inclusiv dreptul la o viata personala. Si tanti Sofica, creionata in acest fel, apare ca un personaj meschin care ii refuza propriului copil dreptul la dragoste romantica, pentru a nu-si pierde propriile beneficii (statutul de victima si pensia de insotitor la pachet). Acum stau si eu sa ma gandesc, in cazul in care cei doi ar decide ca isi doresc urmasi, ar fi ei totusi capabili sa se ocupe singuri de ei, fara a mai apela la ajutorul lui tanti Sofica, iar aceasta sa trebuiasca sa ofere ajutor, fara vreun beneficiu, de aceasta data? Intrebam si eu… nu de alta, dar si oamenii fara vreun fel de handicap au nevoie de ajutor si il pretind parintilor uneori fara sa se gandeasca cat de obositor e pentru acestia.

    • Felul in care am prezentat-o pe tanti Sofica este subiectiv, am preluat doar varianta Anei. Am trecut totul prin filtrul meu personal, considerand experienta mea legata de parintii copiilor cu handicap. Nu toti parintii sunt asa. Din pacate tanit Sofica nu e un personaj unic.

      Ai dreptate in privinta copiilor adusi pe lume de parinti cu dizabilitati. Nu s-ar putea fara bunici in preajma.(vezi aricol AICI) Ana e constienta ca nu se poate ocupa de un copil si nici nu-si doreste. A simtit cum e sa fii iubita, sa fii indragostita, sa fii imbratisata altfel decat de mama, frate, sora.

      Ana considera ca mama ei are un comportament abuziv fata de ea (abuz emotional, refuzul accesului la educatie timp de vreo 12 ani, privare de libertate…), motiv pentru care s-a adresat asistentilor sociali. Oamenii aceia nu au luat plangerea ei in considerare.

      Ana e un om care traieste in conditii „bune”. Nimeni nu-i poate oferi mai mult. Nimeni nu vrea locul mamei ei. Nu exista centre unde ar putea sa locuiasca…

  2. Eu sunt prietena cu personajul Ana, mi-a povestit dramele ei prin care a trecut si de atunci ma rog sa gasesc o cale sa-i alin suferinta ca sa poate merge mai departe in viata. E o fata desteapta care poate realiza multe si in situatia ei. Si eu am dizabilitat si cred ca Ana e o norocoasa ca a cunoscut ce e aia dragostea si daca s-a terminat urat povestea. Ca mama ei sunt foarte multi parinti, in Romania persoanele cu peoblemele noastre sunt extrem de protejate de parinti deoarece vad ca societatea ne respinge, ne crede oameni de nimic. Imaginati-va ca aveti o fata care o ingrijiti 24 din 24 de ore, lumea din jur sa reactioneze mereu altfel, dr sa-ti spuna ca nu e nimic de facut. SI incepi sa crezi ca asa e si la un moment dat fata are amic pe internet, accepti sa se vada, toate bune si frumoase pana intr-o zi cand aflii ca fata care tu ca mama o crezi neajutorata are relatii intime cu un baiat. Nu ar fi un soc pentru toata lumea? Si normal ca nu crezi ca baiatul ar avea sentimente sincere pentru ca toata viata ai vazut in societate cum lumea isi bate joc de persoanele ca noi. Asta e societatea in care traim. Ca sa fii fericit trebuie sa lupti mult cu mentalitatile oamenilor.

    • Multumesc Rami pentru comentariu! Sper ca intr-o zi tu, si toti ceilalti tineri cu dizabilitati sa puteti sa va bucurati de viata…pentru ca povestea Anei asta e: o experienta de viata.

  3. O parere personala, a mea, mama de copil cu handicap grav: dorinta cea mai arzatoare in ceea ce-l priveste este chiar aceea de a-l vedea traind propria lui viata. Si mi se pare un target extrem de greu de atins. Dar pentru asta am suferit din clipa în care acest copil s-a născut.Pentru asta am umblat pe la doctori, la recuperare. Pentru asta am incercat să fac rost de bani pentru tratamente.Nu, nu am fost televiziune. Si nu, nu se poate face nimic pentru insanatosirea lui. Dar educatia pe care noi si ceilalti ne straduim sa i-o oferim are ca scop principal dezvoltarea lui ca persoana independenta, un adult capabil sa aiba propriile idealuri, propria familie. Drept pentru care ma intristeaza la maxim toate tantiile Sofica si toate serviciile sociale de doi bani. Cu care, din nefericire, ne-am prea obisnuit. Si ma bucur cand cineva ia atitudine. Multumesc, Valentina.

Comentariul tău:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s